încurajare

Romanian

Etymology

From încuraja +‎ -re.

Noun

încurajare f (plural încurajări)

1. encouragement

Declension

Declension of încurajare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) încurajare	încurajarea	(niște) încurajări	încurajările
genitive/dative	(unei) încurajări	încurajării	(unor) încurajări	încurajărilor
vocative	încurajare, încurajareo		încurajărilor