îndatora

Romanian

Etymology

From dator.

Verb

a îndatora (third-person singular present îndatorează, past participle îndatorat) 1st conj.

1. (transitive) to oblige

   Synonym: obliga

2. (reflexive, transitive) to be obliged to; to come/fall into debt

Conjugation

    conjugation of îndatora (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a îndatora
gerund			îndatorând
past participle			îndatorat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	îndatorez	îndatorezi	îndatorează	îndatorăm	îndatorați	îndatorează
	imperfect	îndatoram	îndatorai	îndatora	îndatoram	îndatorați	îndatorau
	simple perfect	îndatorai	îndatorași	îndatoră	îndatorarăm	îndatorarăți	îndatorară
	pluperfect	îndatorasem	îndatoraseși	îndatorase	îndatoraserăm	îndatoraserăți	îndatoraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să îndatorez	să îndatorezi	să îndatoreze	să îndatorăm	să îndatorați	să îndatoreze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		îndatorează			îndatorați
	negative		nu îndatora			nu îndatorați

Related terms

• îndatorire
• îndatoritor