îndrăzni

Romanian

Etymology

From în- + Old Church Slavonic дрьзнѫти (drĭznǫti), from Proto-Slavic *dьrznǫti.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

• Audio:

  (file)

Verb

a îndrăzni (third-person singular present îndrăznește, past participle îndrăznit) 4th conj.

1. to dare, venture

Conjugation

    conjugation of îndrăzni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a îndrăzni
gerund			îndrăznind
past participle			îndrăznit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	îndrăznesc	îndrăznești	îndrăznește	îndrăznim	îndrăzniți	îndrăznesc
	imperfect	îndrăzneam	îndrăzneai	îndrăznea	îndrăzneam	îndrăzneați	îndrăzneau
	simple perfect	îndrăznii	îndrăzniși	îndrăzni	îndrăznirăm	îndrăznirăți	îndrăzniră
	pluperfect	îndrăznisem	îndrăzniseși	îndrăznise	îndrăzniserăm	îndrăzniserăți	îndrăzniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să îndrăznesc	să îndrăznești	să îndrăznească	să îndrăznim	să îndrăzniți	să îndrăznească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		îndrăznește			îndrăzniți
	negative		nu îndrăzni			nu îndrăzniți

Derived terms

• îndrăzneț