îndrăznitor

Romanian

Etymology

From îndrăzni +‎ -itor.

Noun

îndrăznitor m (plural îndrăznitori)

1. darer

Declension

Declension of îndrăznitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) îndrăznitor	îndrăznitorul	(niște) îndrăznitori	îndrăznitorii
genitive/dative	(unui) îndrăznitor	îndrăznitorului	(unor) îndrăznitori	îndrăznitorilor
vocative	îndrăznitorule		îndrăznitorilor

References

• îndrăznitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN