îndreptăți

Romanian

Etymology

From în- +‎ dreptate.

Verb

a îndreptăți (third-person singular present îndreptățește, past participle îndreptățit) 4th conj.

1. to be entitled

Conjugation

    conjugation of îndreptăți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a îndreptăți
gerund			îndreptățind
past participle			îndreptățit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	îndreptățesc	îndreptățești	îndreptățește	îndreptățim	îndreptățiți	îndreptățesc
	imperfect	îndreptățeam	îndreptățeai	îndreptățea	îndreptățeam	îndreptățeați	îndreptățeau
	simple perfect	îndreptății	îndreptățiși	îndreptăți	îndreptățirăm	îndreptățirăți	îndreptățiră
	pluperfect	îndreptățisem	îndreptățiseși	îndreptățise	îndreptățiserăm	îndreptățiserăți	îndreptățiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să îndreptățesc	să îndreptățești	să îndreptățească	să îndreptățim	să îndreptățiți	să îndreptățească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		îndreptățește			îndreptățiți
	negative		nu îndreptăți			nu îndreptățiți