îndreptare

Romanian

Etymology

From îndrepta +‎ -re.

Noun

îndreptare f (plural îndreptări)

1. correction

Declension

Declension of îndreptare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) îndreptare	îndreptarea	(niște) îndreptări	îndreptările
genitive/dative	(unei) îndreptări	îndreptării	(unor) îndreptări	îndreptărilor
vocative	îndreptare, îndreptareo		îndreptărilor