îndruga

Romanian

Etymology

From în- +‎ drugă.

Verb

a îndruga (third-person singular present îndrugă, past participle îndrugat) 1st conj.

1. to mumble

Conjugation

    conjugation of îndruga (first conjugation, no infix)

infinitive			a îndruga
gerund			îndrugând
past participle			îndrugat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	îndrug	îndrugi	îndrugă	îndrugăm	îndrugați	îndrugă
	imperfect	îndrugam	îndrugai	îndruga	îndrugam	îndrugați	îndrugau
	simple perfect	îndrugai	îndrugași	îndrugă	îndrugarăm	îndrugarăți	îndrugară
	pluperfect	îndrugasem	îndrugaseși	îndrugase	îndrugaserăm	îndrugaserăți	îndrugaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să îndrug	să îndrugi	să îndruge	să îndrugăm	să îndrugați	să îndruge
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		îndrugă			îndrugați
	negative		nu îndruga			nu îndrugați