îndușmănire

Romanian

Etymology

From îndușmăni +‎ -re.

Noun

îndușmănire f (plural îndușmăniri)

1. enmity

Declension

Declension of îndușmănire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) îndușmănire	îndușmănirea	(niște) îndușmăniri	îndușmănirile
genitive/dative	(unei) îndușmăniri	îndușmănirii	(unor) îndușmăniri	îndușmănirilor
vocative	îndușmănire, îndușmănireo		îndușmănirilor

References

• îndușmănire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN