îndușmăni

Romanian

Etymology

From în- +‎ dușmăni.

Verb

a îndușmăni (third-person singular present îndușmănește, past participle îndușmănit) 4th conj.

1. to hate

Conjugation

    conjugation of îndușmăni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a îndușmăni
gerund			îndușmănind
past participle			îndușmănit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	îndușmănesc	îndușmănești	îndușmănește	îndușmănim	îndușmăniți	îndușmănesc
	imperfect	îndușmăneam	îndușmăneai	îndușmănea	îndușmăneam	îndușmăneați	îndușmăneau
	simple perfect	îndușmănii	îndușmăniși	îndușmăni	îndușmănirăm	îndușmănirăți	îndușmăniră
	pluperfect	îndușmănisem	îndușmăniseși	îndușmănise	îndușmăniserăm	îndușmăniserăți	îndușmăniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să îndușmănesc	să îndușmănești	să îndușmănească	să îndușmănim	să îndușmăniți	să îndușmănească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		îndușmănește			îndușmăniți
	negative		nu îndușmăni			nu îndușmăniți