înduioșa

Romanian

Etymology

From în- +‎ duios.

Verb

a înduioșa (third-person singular present înduioșează, past participle înduioșat) 1st conj.

1. to endear

Conjugation

    conjugation of înduioșa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a înduioșa
gerund			înduioșând
past participle			înduioșat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înduioșez	înduioșezi	înduioșează	înduioșăm	înduioșați	înduioșează
	imperfect	înduioșam	înduioșai	înduioșa	înduioșam	înduioșați	înduioșau
	simple perfect	înduioșai	înduioșași	înduioșă	înduioșarăm	înduioșarăți	înduioșară
	pluperfect	înduioșasem	înduioșaseși	înduioșase	înduioșaserăm	înduioșaserăți	înduioșaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înduioșez	să înduioșezi	să înduioșeze	să înduioșăm	să înduioșați	să înduioșeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înduioșează			înduioșați
	negative		nu înduioșa			nu înduioșați