înfiera
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a înfiera (third-person singular present înfierează, past participle înfierat) 1st conj.
- to stigmatize
Conjugation edit
conjugation of înfiera (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a înfiera | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înfierând | ||||||
| past participle | înfierat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înfierez | înfierezi | înfierează | înfierăm | înfierați | înfierează | |
| imperfect | înfieram | înfierai | înfiera | înfieram | înfierați | înfierau | |
| simple perfect | înfierai | înfierași | înfieră | înfierarăm | înfierarăți | înfierară | |
| pluperfect | înfierasem | înfieraseși | înfierase | înfieraserăm | înfieraserăți | înfieraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înfierez | să înfierezi | să înfiereze | să înfierăm | să înfierați | să înfiereze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înfierează | înfierați | |||||
| negative | nu înfiera | nu înfierați | |||||