înființa

Romanian

Etymology

From în- +‎ ființă.

Verb

a înființa (third-person singular present înființează, past participle înființat) 1st conj.

1. to establish

Conjugation

    conjugation of înființa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a înființa
gerund			înființând
past participle			înființat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înființez	înființezi	înființează	înființăm	înființați	înființează
	imperfect	înființam	înființai	înființa	înființam	înființați	înființau
	simple perfect	înființai	înființași	înființă	înființarăm	înființarăți	înființară
	pluperfect	înființasem	înființaseși	înființase	înființaserăm	înființaserăți	înființaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înființez	să înființezi	să înființeze	să înființăm	să înființați	să înființeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înființează			înființați
	negative		nu înființa			nu înființați