înfrânare

Romanian

Etymology

From înfrâna +‎ -re.

Noun

înfrânare f (plural înfrânări)

1. abstinence

Declension

Declension of înfrânare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înfrânare	înfrânarea	(niște) înfrânări	înfrânările
genitive/dative	(unei) înfrânări	înfrânării	(unor) înfrânări	înfrânărilor
vocative	înfrânare, înfrânareo		înfrânărilor