înfrica

Romanian

Etymology

From în- +‎ frică.

Verb

a înfrica (third-person singular present înfrică, past participle înfricat) 1st conj.

1. to scare, to make fearful

Conjugation

    conjugation of înfrica (first conjugation, no infix)

infinitive			a înfrica
gerund			înfricând
past participle			înfricat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înfric	înfrici	înfrică	înfricăm	înfricați	înfrică
	imperfect	înfricam	înfricai	înfrica	înfricam	înfricați	înfricau
	simple perfect	înfricai	înfricași	înfrică	înfricarăm	înfricarăți	înfricară
	pluperfect	înfricasem	înfricaseși	înfricase	înfricaserăm	înfricaserăți	înfricaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înfric	să înfrici	să înfrice	să înfricăm	să înfricați	să înfrice
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înfrică			înfricați
	negative		nu înfrica			nu înfricați