înfruntăciune

Romanian

Etymology

From înfrunta +‎ -ăciune.

Noun

înfruntăciune f (plural înfruntăciuni)

1. argument, quarrel

Declension

Declension of înfruntăciune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înfruntăciune	înfruntăciunea	(niște) înfruntăciuni	înfruntăciunile
genitive/dative	(unei) înfruntăciuni	înfruntăciunii	(unor) înfruntăciuni	înfruntăciunilor
vocative	înfruntăciune, înfruntăciuneo		înfruntăciunilor