înfruntare

Romanian

Etymology

From înfrunta +‎ -re.

Noun

înfruntare f (plural înfruntări)

1. confrontation

Declension

Declension of înfruntare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înfruntare	înfruntarea	(niște) înfruntări	înfruntările
genitive/dative	(unei) înfruntări	înfruntării	(unor) înfruntări	înfruntărilor
vocative	înfruntare, înfruntareo		înfruntărilor