înfulica

Romanian

Verb

a înfulica (third-person singular present înfulică, past participle înfulicat) 1st conj.

1. Alternative form of înfuleca

Conjugation

    conjugation of înfulica (first conjugation, no infix)

infinitive			a înfulica
gerund			înfulicând
past participle			înfulicat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înfulic	înfulici	înfulică	înfulicăm	înfulicați	înfulică
	imperfect	înfulicam	înfulicai	înfulica	înfulicam	înfulicați	înfulicau
	simple perfect	înfulicai	înfulicași	înfulică	înfulicarăm	înfulicarăți	înfulicară
	pluperfect	înfulicasem	înfulicaseși	înfulicase	înfulicaserăm	înfulicaserăți	înfulicaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înfulic	să înfulici	să înfulice	să înfulicăm	să înfulicați	să înfulice
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înfulică			înfulicați
	negative		nu înfulica			nu înfulicați