îngâmfa

Romanian

Etymology

From în + gâmfă. Less likely from a Vulgar Latin *inconflāre, from conflāre.

Verb

a îngâmfa (third-person singular present îngâmfă, past participle îngâmfat) 1st conj.

1. (reflexive, figuratively) to inflate oneself, put on airs

   Synonyms: împăuna, înfumura

Conjugation

    conjugation of îngâmfa (first conjugation, no infix)

infinitive			a îngâmfa
gerund			îngâmfând
past participle			îngâmfat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	îngâmf	îngâmfi	îngâmfă	îngâmfăm	îngâmfați	îngâmfă
	imperfect	îngâmfam	îngâmfai	îngâmfa	îngâmfam	îngâmfați	îngâmfau
	simple perfect	îngâmfai	îngâmfași	îngâmfă	îngâmfarăm	îngâmfarăți	îngâmfară
	pluperfect	îngâmfasem	îngâmfaseși	îngâmfase	îngâmfaserăm	îngâmfaserăți	îngâmfaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să îngâmf	să îngâmfi	să îngâmfe	să îngâmfăm	să îngâmfați	să îngâmfe
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		îngâmfă			îngâmfați
	negative		nu îngâmfa			nu îngâmfați

Derived terms

• îngâmfare