îngăima

Romanian

Etymology

Unknown.

Verb

a îngăima (third-person singular present îngăimă, past participle îngăimat) 1st conj.

1. to mutter

Conjugation

    conjugation of îngăima (first conjugation, no infix)

infinitive			a îngăima
gerund			îngăimând
past participle			îngăimat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	îngăim	îngăimi	îngăimă	îngăimăm	îngăimați	îngăimă
	imperfect	îngăimam	îngăimai	îngăima	îngăimam	îngăimați	îngăimau
	simple perfect	îngăimai	îngăimași	îngăimă	îngăimarăm	îngăimarăți	îngăimară
	pluperfect	îngăimasem	îngăimaseși	îngăimase	îngăimaserăm	îngăimaserăți	îngăimaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să îngăim	să îngăimi	să îngăime	să îngăimăm	să îngăimați	să îngăime
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		îngăimă			îngăimați
	negative		nu îngăima			nu îngăimați

Further reading

• îngăima in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)