înghiontire

Romanian

Etymology

From înghionti +‎ -re.

Noun

înghiontire f (plural înghiontiri)

1. nudging

Declension

Declension of înghiontire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înghiontire	înghiontirea	(niște) înghiontiri	înghiontirile
genitive/dative	(unei) înghiontiri	înghiontirii	(unor) înghiontiri	înghiontirilor
vocative	înghiontire, înghiontireo		înghiontirilor