îngrăditură

Romanian

Etymology

From îngrădi +‎ -tură.

Noun

îngrăditură f (plural îngrădituri)

1. enclosure

Declension

Declension of îngrăditură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) îngrăditură	îngrăditura	(niște) îngrădituri	îngrăditurile
genitive/dative	(unei) îngrădituri	îngrăditurii	(unor) îngrădituri	îngrăditurilor
vocative	îngrăditură, îngrădituro		îngrăditurilor