îngropa

Romanian

Etymology

From în + groapă. Compare Aromanian ngrop, ngrupari.

Verb

a îngropa (third-person singular present îngroapă, past participle îngropat) 1st conj.

1. to bury

   Antonym: dezgropa

Conjugation

    conjugation of îngropa (first conjugation, no infix)

infinitive			a îngropa
gerund			îngropând
past participle			îngropat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	îngrop	îngropi	îngroapă	îngropăm	îngropați	îngroapă
	imperfect	îngropam	îngropai	îngropa	îngropam	îngropați	îngropau
	simple perfect	îngropai	îngropași	îngropă	îngroparăm	îngroparăți	îngropară
	pluperfect	îngropasem	îngropaseși	îngropase	îngropaserăm	îngropaserăți	îngropaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să îngrop	să îngropi	să îngroape	să îngropăm	să îngropați	să îngroape
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		îngroapă			îngropați
	negative		nu îngropa			nu îngropați

Synonyms

• (to bury dead): înmormânta

Derived terms

• îngropare
• îngropat
• îngropăciune
• îngropământ