înhăța

Romanian

Etymology

From în- +‎ haț.

Verb

a înhăța (third-person singular present înhață, past participle înhățat) 1st conj.

1. to grab

Conjugation

    conjugation of înhăța (first conjugation, no infix)

infinitive			a înhăța
gerund			înhățând
past participle			înhățat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înhăț	înhăți	înhăță	înhățăm	înhățați	înhăță
	imperfect	înhățam	înhățai	înhăța	înhățam	înhățați	înhățau
	simple perfect	înhățai	înhățași	înhăță	înhățarăm	înhățarăți	înhățară
	pluperfect	înhățasem	înhățaseși	înhățase	înhățaserăm	înhățaserăți	înhățaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înhăț	să înhăți	să înhățe	să înhățăm	să înhățați	să înhățe
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înhăță			înhățați
	negative		nu înhăța			nu înhățați