înlănțuire

Romanian

Etymology

From înlănțui +‎ -re.

Noun

înlănțuire f (plural înlănțuiri)

1. concatenation

Declension

Declension of înlănțuire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înlănțuire	înlănțuirea	(niște) înlănțuiri	înlănțuirile
genitive/dative	(unei) înlănțuiri	înlănțuirii	(unor) înlănțuiri	înlănțuirilor
vocative	înlănțuire, înlănțuireo		înlănțuirilor