înlănțui

Romanian

Etymology

From în- +‎ lanț +‎ -ui.

Verb

a înlănțui (third-person singular present înlănțuie, past participle înlănțuit) 4th conj.

1. to concatenate

Conjugation

    conjugation of înlănțui (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a înlănțui
gerund			înlănțuind
past participle			înlănțuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înlănțui	înlănțui	înlănțuie	înlănțuim	înlănțuiți	înlănțuie
	imperfect	înlănțuiam	înlănțuiai	înlănțuia	înlănțuiam	înlănțuiați	înlănțuiau
	simple perfect	înlănțuii	înlănțuiși	înlănțui	înlănțuirăm	înlănțuirăți	înlănțuiră
	pluperfect	înlănțuisem	înlănțuiseși	înlănțuise	înlănțuiserăm	înlănțuiserăți	înlănțuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înlănțui	să înlănțui	să înlănțuie	să înlănțuim	să înlănțuiți	să înlănțuie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înlănțuie			înlănțuiți
	negative		nu înlănțui			nu înlănțuiți