înmatricula

Romanian

Etymology

Borrowed from French immatriculer.

Verb

a înmatricula (third-person singular present înmatriculează, past participle înmatriculat) 1st conj.

1. to matriculate
2. to register

Conjugation

    conjugation of înmatricula (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a înmatricula
gerund			înmatriculând
past participle			înmatriculat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înmatriculez	înmatriculezi	înmatriculează	înmatriculăm	înmatriculați	înmatriculează
	imperfect	înmatriculam	înmatriculai	înmatricula	înmatriculam	înmatriculați	înmatriculau
	simple perfect	înmatriculai	înmatriculași	înmatriculă	înmatricularăm	înmatricularăți	înmatriculară
	pluperfect	înmatriculasem	înmatriculaseși	înmatriculase	înmatriculaserăm	înmatriculaserăți	înmatriculaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înmatriculez	să înmatriculezi	să înmatriculeze	să înmatriculăm	să înmatriculați	să înmatriculeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înmatriculează			înmatriculați
	negative		nu înmatricula			nu înmatriculați