înmatriculare

Romanian

Etymology

From înmatricula +‎ -re.

Noun

înmatriculare f (plural înmatriculări)

1. matriculation

Declension

Declension of înmatriculare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înmatriculare	înmatricularea	(niște) înmatriculări	înmatriculările
genitive/dative	(unei) înmatriculări	înmatriculării	(unor) înmatriculări	înmatriculărilor
vocative	înmatriculare, înmatriculareo		înmatriculărilor