înmiresma

Romanian

Etymology

From în- +‎ mireasmă.

Verb

a înmiresma (third-person singular present înmiresmează, past participle înmiresmat) 1st conj.

1. to perfume, to become scented

Conjugation

    conjugation of înmiresma (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a înmiresma
gerund			înmiresmând
past participle			înmiresmat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înmiresmez	înmiresmezi	înmiresmează	înmiresmăm	înmiresmați	înmiresmează
	imperfect	înmiresmam	înmiresmai	înmiresma	înmiresmam	înmiresmați	înmiresmau
	simple perfect	înmiresmai	înmiresmași	înmiresmă	înmiresmarăm	înmiresmarăți	înmiresmară
	pluperfect	înmiresmasem	înmiresmaseși	înmiresmase	înmiresmaserăm	înmiresmaserăți	înmiresmaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înmiresmez	să înmiresmezi	să înmiresmeze	să înmiresmăm	să înmiresmați	să înmiresmeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înmiresmează			înmiresmați
	negative		nu înmiresma			nu înmiresmați