înmuguri

Romanian

Etymology

From în- +‎ mugur +‎ -i.

Verb

a înmuguri (third-person singular present înmugurește, past participle înmugurit) 4th conj.

1. to bud

Conjugation

    conjugation of înmuguri (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a înmuguri
gerund			înmugurind
past participle			înmugurit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înmuguresc	înmugurești	înmugurește	înmugurim	înmuguriți	înmuguresc
	imperfect	înmuguream	înmugureai	înmugurea	înmuguream	înmugureați	înmugureau
	simple perfect	înmugurii	înmuguriși	înmuguri	înmugurirăm	înmugurirăți	înmuguriră
	pluperfect	înmugurisem	înmuguriseși	înmugurise	înmuguriserăm	înmuguriserăți	înmuguriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înmuguresc	să înmugurești	să înmugurească	să înmugurim	să înmuguriți	să înmugurească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înmugurește			înmuguriți
	negative		nu înmuguri			nu înmuguriți