înmuietor

Romanian

Etymology

From înmuia +‎ -ător.

Noun

înmuietor n (plural înmuietoare)

1. softener

Declension

Declension of înmuietor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) înmuietor	înmuietorul	(niște) înmuietoare	înmuietoarele
genitive/dative	(unui) înmuietor	înmuietorului	(unor) înmuietoare	înmuietoarelor
vocative	înmuietorule		înmuietoarelor