înnebunire

Romanian

Etymology

From înnebuni +‎ -re.

Noun

înnebunire f (uncountable)

1. madness

Declension

declension of înnebunire (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înnebunire	înnebunirea
genitive/dative	(unei) înnebunire	înnebunirei
vocative	înnebunire, înnebunireo