înnoitură

Romanian

Etymology

From înnoi +‎ -tură.

Noun

înnoitură f (plural nnoituri)

1. renewal

Declension

Declension of înnoitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înnoitură	înnoitura	(niște) nnoiture	nnoiturele
genitive/dative	(unei) nnoiture	nnoiturei	(unor) nnoiture	nnoiturelor
vocative	înnoitură, înnoituro		nnoiturelor