înotătură

Romanian

Etymology

From înota +‎ -ură.

Noun

înotătură f (plural înotături)

1. swimming

Declension

Declension of înotătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înotătură	înotătura	(niște) înotături	înotăturile
genitive/dative	(unei) înotături	înotăturii	(unor) înotături	înotăturilor
vocative	înotătură, înotăturo		înotăturilor