înrădăcinat
Romanian edit
Etymology edit
Past participle of înrădăcina.
Adjective edit
înrădăcinat m or n (feminine singular înrădăcinată, masculine plural înrădăcinați, feminine and neuter plural înrădăcinate)
Declension edit
Declension of înrădăcinat
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | înrădăcinat | înrădăcinată | înrădăcinați | înrădăcinate | ||
| definite | înrădăcinatul | înrădăcinata | înrădăcinații | înrădăcinatele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | înrădăcinat | înrădăcinate | înrădăcinați | înrădăcinate | ||
| definite | înrădăcinatului | înrădăcinatei | înrădăcinaților | înrădăcinatelor | |||