înrădăcina

Romanian

Etymology

From în- +‎ rădăcină +‎ -a.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨn.rə.də.t͡ʃiˈna/

Verb

a înrădăcina (third-person singular present înrădăcinează, past participle înrădăcinat) 1st conj.

1. to take root

   Antonym: dezrădăcina

Conjugation

    conjugation of înrădăcina (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a înrădăcina
gerund			înrădăcinând
past participle			înrădăcinat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înrădăcinez	înrădăcinezi	înrădăcinează	înrădăcinăm	înrădăcinați	înrădăcinează
	imperfect	înrădăcinam	înrădăcinai	înrădăcina	înrădăcinam	înrădăcinați	înrădăcinau
	simple perfect	înrădăcinai	înrădăcinași	înrădăcină	înrădăcinarăm	înrădăcinarăți	înrădăcinară
	pluperfect	înrădăcinasem	înrădăcinaseși	înrădăcinase	înrădăcinaserăm	înrădăcinaserăți	înrădăcinaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înrădăcinez	să înrădăcinezi	să înrădăcineze	să înrădăcinăm	să înrădăcinați	să înrădăcineze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înrădăcinează			înrădăcinați
	negative		nu înrădăcina			nu înrădăcinați