înrăire

Romanian

Etymology

From înrăi +‎ -re.

Noun

înrăire f (uncountable)

1. embitterment

Declension

declension of înrăire (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înrăire	înrăirea
genitive/dative	(unei) înrăiri	înrăirii
vocative	înrăire, înrăireo