înrobitor

Romanian

Etymology

From înrobi +‎ -tor.

Noun

înrobitor m (plural înrobitori)

1. enslaving

Declension

Declension of înrobitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) înrobitor	înrobitorul	(niște) înrobitori	înrobitorii
genitive/dative	(unui) înrobitor	înrobitorului	(unor) înrobitori	înrobitorilor
vocative	înrobitorule		înrobitorilor