înrudire

Romanian

Etymology

From înrudi +‎ -re.

Noun

înrudire f (plural înrudiri)

1. kinship

Declension

Declension of înrudire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înrudire	înrudirea	(niște) înrudiri	înrudirile
genitive/dative	(unei) înrudiri	înrudirii	(unor) înrudiri	înrudirilor
vocative	înrudire, înrudireo		înrudirilor