înscăunare

Romanian

Etymology

From înscăuna +‎ -re.

Noun

înscăunare f (plural înscăunări)

1. enthronement

Declension

Declension of înscăunare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înscăunare	înscăunarea	(niște) înscăunări	înscăunările
genitive/dative	(unei) înscăunări	înscăunării	(unor) înscăunări	înscăunărilor
vocative	înscăunare, înscăunareo		înscăunărilor