înscăuna

Romanian

Etymology

From în- +‎ scaun.

Verb

a înscăuna (third-person singular present înscăunează, past participle înscăunat) 1st conj.

1. to enthrone

Conjugation

    conjugation of înscăuna (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a înscăuna
gerund			înscăunând
past participle			înscăunat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înscăunez	înscăunezi	înscăunează	înscăunăm	înscăunați	înscăunează
	imperfect	înscăunam	înscăunai	înscăuna	înscăunam	înscăunați	înscăunau
	simple perfect	înscăunai	înscăunași	înscăună	înscăunarăm	înscăunarăți	înscăunară
	pluperfect	înscăunasem	înscăunaseși	înscăunase	înscăunaserăm	înscăunaserăți	înscăunaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înscăunez	să înscăunezi	să înscăuneze	să înscăunăm	să înscăunați	să înscăuneze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înscăunează			înscăunați
	negative		nu înscăuna			nu înscăunați