însoțitor

Romanian

Etymology

From însoți +‎ -tor.

Noun

însoțitor m (plural însoțitori)

1. accompanier

Declension

Declension of însoțitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) însoțitor	însoțitorul	(niște) însoțitori	însoțitorii
genitive/dative	(unui) însoțitor	însoțitorului	(unor) însoțitori	însoțitorilor
vocative	însoțitorule		însoțitorilor