înspăimânta
Romanian edit
Etymology edit
Pronunciation edit
Audio (file)
Verb edit
a înspăimânta (third-person singular present înspăimântă, past participle înspăimântat) 1st conj.
Conjugation edit
conjugation of înspăimânta (first conjugation, no infix)
| infinitive | a înspăimânta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înspăimântând | ||||||
| past participle | înspăimântat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înspăimânt | înspăimânți | înspăimântă | înspăimântăm | înspăimântați | înspăimântă | |
| imperfect | înspăimântam | înspăimântai | înspăimânta | înspăimântam | înspăimântați | înspăimântau | |
| simple perfect | înspăimântai | înspăimântași | înspăimântă | înspăimântarăm | înspăimântarăți | înspăimântară | |
| pluperfect | înspăimântasem | înspăimântaseși | înspăimântase | înspăimântaserăm | înspăimântaserăți | înspăimântaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înspăimânt | să înspăimânți | să înspăimânte | să înspăimântăm | să înspăimântați | să înspăimânte | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înspăimântă | înspăimântați | |||||
| negative | nu înspăimânta | nu înspăimântați | |||||