înstăpâni

Romanian

Etymology

From în- +‎ stăpâni.

Verb

a înstăpâni (third-person singular present înstăpânește, past participle înstăpânit) 4th conj.

1. to seize (a property)

Conjugation

    conjugation of înstăpâni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a înstăpâni
gerund			înstăpânind
past participle			înstăpânit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înstăpânesc	înstăpânești	înstăpânește	înstăpânim	înstăpâniți	înstăpânesc
	imperfect	înstăpâneam	înstăpâneai	înstăpânea	înstăpâneam	înstăpâneați	înstăpâneau
	simple perfect	înstăpânii	înstăpâniși	înstăpâni	înstăpânirăm	înstăpânirăți	înstăpâniră
	pluperfect	înstăpânisem	înstăpâniseși	înstăpânise	înstăpâniserăm	înstăpâniserăți	înstăpâniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înstăpânesc	să înstăpânești	să înstăpânească	să înstăpânim	să înstăpâniți	să înstăpânească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înstăpânește			înstăpâniți
	negative		nu înstăpâni			nu înstăpâniți