stăpâni

See also: stapani

Romanian

Etymology

From stăpân. Compare Aromanian stãpuescu.

Verb

a stăpâni (third-person singular present stăpânește, past participle stăpânit) 4th conj.

1. master (to be a master)
2. to dominate, subdue, rule over
3. to restrain, calm down

Conjugation

    conjugation of stăpâni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a stăpâni
gerund			stăpânind
past participle			stăpânit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	stăpânesc	stăpânești	stăpânește	stăpânim	stăpâniți	stăpânesc
	imperfect	stăpâneam	stăpâneai	stăpânea	stăpâneam	stăpâneați	stăpâneau
	simple perfect	stăpânii	stăpâniși	stăpâni	stăpânirăm	stăpânirăți	stăpâniră
	pluperfect	stăpânisem	stăpâniseși	stăpânise	stăpâniserăm	stăpâniserăți	stăpâniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să stăpânesc	să stăpânești	să stăpânească	să stăpânim	să stăpâniți	să stăpânească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		stăpânește			stăpâniți
	negative		nu stăpâni			nu stăpâniți

Derived terms

• stăpânire
• stăpânitor

Related terms

• stăpân