înstrăina

Romanian

Etymology

From în- +‎ străin.

Verb

a înstrăina (third-person singular present înstrăinează, past participle înstrăinat) 1st conj.

1. to alienate

Conjugation

    conjugation of înstrăina (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a înstrăina
gerund			înstrăinând
past participle			înstrăinat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înstrăinez	înstrăinezi	înstrăinează	înstrăinăm	înstrăinați	înstrăinează
	imperfect	înstrăinam	înstrăinai	înstrăina	înstrăinam	înstrăinați	înstrăinau
	simple perfect	înstrăinai	înstrăinași	înstrăină	înstrăinarăm	înstrăinarăți	înstrăinară
	pluperfect	înstrăinasem	înstrăinaseși	înstrăinase	înstrăinaserăm	înstrăinaserăți	înstrăinaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înstrăinez	să înstrăinezi	să înstrăineze	să înstrăinăm	să înstrăinați	să înstrăineze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înstrăinează			înstrăinați
	negative		nu înstrăina			nu înstrăinați