însușire

Romanian

Etymology

From însuși +‎ -re.

Pronunciation

• IPA^(key): [ɨn.suˈʃi.re]

Noun

însușire f (plural însușiri)

1. quality, trait, attribute, characteristic, feature, property
2. appropriation

Declension

Declension of însușire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) însușire	însușirea	(niște) însușiri	însușirile
genitive/dative	(unei) însușiri	însușirii	(unor) însușiri	însușirilor
vocative	însușire, însușireo		însușirilor