însurățel

Romanian

Etymology

From însurat +‎ -el.

Noun

însurățel m (plural însurăței)

1. newlywed man

Declension

Declension of însurățel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) însurățel	însurățelul	(niște) însurăței	însurățeii
genitive/dative	(unui) însurățel	însurățelului	(unor) însurăței	însurățeilor
vocative	însurățelule		însurățeilor