întăritură

Romanian

Etymology

From întări +‎ -tură.

Noun

întăritură f (plural întărituri)

1. fortification

Declension

Declension of întăritură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) întăritură	întăritura	(niște) întărituri	întăriturile
genitive/dative	(unei) întărituri	întăriturii	(unor) întărituri	întăriturilor
vocative	întăritură, întărituro		întăriturilor