înteți

Romanian

Etymology

Inherited from Vulgar Latin *intītiō, from Latin tītiō (“firebrand”).

Verb

a înteți (third-person singular present întețește, past participle întețit) 4th conj.

1. to intensify

Conjugation

    conjugation of înteți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a înteți
gerund			întețind
past participle			întețit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	întețesc	întețești	întețește	întețim	întețiți	întețesc
	imperfect	întețeam	întețeai	întețea	întețeam	întețeați	întețeau
	simple perfect	înteții	întețiși	înteți	întețirăm	întețirăți	întețiră
	pluperfect	întețisem	întețiseși	întețise	întețiserăm	întețiserăți	întețiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să întețesc	să întețești	să întețească	să întețim	să întețiți	să întețească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		întețește			întețiți
	negative		nu înteți			nu întețiți