întinăciune

Romanian

Etymology

From întina +‎ -ăciune.

Noun

întinăciune f (plural întinăciuni)

1. (obsolete) defilement

Declension

Declension of întinăciune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) întinăciune	întinăciunea	(niște) întinăciuni	întinăciunile
genitive/dative	(unei) întinăciuni	întinăciunii	(unor) întinăciuni	întinăciunilor
vocative	întinăciune, întinăciuneo		întinăciunilor

References

• întinăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN